Despre Imnul National

Versurile Imnului Desteapta-te, romane

Versurile imnului naţional aparţin lui Andrei Mureşanu (1816-1863), poet de factură romantică, ziarist, traducător, un adevărat tribun al epocii marcate de Revoluţia de la 1848.  Muzica a fost compusă de Anton Pann (1796-1854), poet şi etnograf, om de mare cultură, cântăreţ şi autor de manuale de muzică.

Poemul „Un răsunet” al lui Andrei Mureşanu, redactat şi publicat în timpul Revoluţiei de la 1848, a fost pus pe note în câteva zile, deoarece îl aflăm cântat pentru prima oară pe data de 29 iunie 1848 la Râmnicu Vâlcea (în Ţara Românească Revoluţia a izbucnit pe 11 iunie). Poemul va deveni imn sub titlul „Deşteaptă-te, române!”, câştigându-şi instantaneu gloria recunoscută datorită mesajului energic şi mobilizator pe care-l conţine. Începând din 1848, „Deşteaptă-te, române!” a fost un cântec foarte drag românilor, insuflându-le curajul în timpul momentelor cruciale, în timpul Războiului de Independenţă (1877-1878), cât şi în cel al primului şi celui de-al doilea Război Mondial. mai multe detalii aici

Marea Unire de la Alba Iulia

Marea Unire a romanilor - 1 Decembrie 1918

„…Marea Unire din 1918 a fost și va rămâne pagina cea mai sublimă a istoriei românești. Măreţia sa stă în faptul că desăvârșirea unităţii naţionale nu este opera nici a unui om politic, nici a unui guvern, nici a unui partid; este fapta istorică a întregii naţiuni române, realizată într-un elan râvnit cu putere, din străfundurile conștiinţei unităţii neamului, un elan controlat de fruntașii politici, pentru a-i călăuzi cu inteligenţă politică remarcabilă spre ţelul dorit […]. Nu o victorie militară a stat la temelia României Mari, ci actul de voinţă al naţiunii române de a-i da armătura teritorial-instituţională, care este statul naţional. […]” Astfel marchează regretatul academician Florin Constantiniu semnificaţia istorică a zilei de 1 decembrie 1918.

Unirea Transilvaniei cu România de la 1 Decembrie 1918 reprezintă fără doar și poate evenimentul principal al istoriei României și totodată realizarea unui deziderat al locuitorilor graniţelor vechii Dacii. Aniversăm cu respect în fiecare an Ziua Naţională a României la 1 Decembrie, prilej de rememorare a jertfei înaintașilor și a luptei pentru constituirea statului naţional român. Cu acest prilej, discu­tăm, polemizăm, dezbatem cu privire la rolul maselor și al personalităţilor în anul plin de istorie 1918. Unirea din 1918, realizată de niște patrioţi vizionari, rivalizează palid astăzi cu faptele unor personaje contemporane. Tinerii nu prea știu ce sărbătoresc, cei mai în vârstă visează la vremurile apuse, iar mulţi folosesc ziua liberă pentru a-și rezolva din problemele restante din cauza serviciului.

Dar să vedem despre ce evenimente și personalităţi este vorba… Victoria Antantei, care începea să se contureze în 1918 în Europa Occidentală, s-a repercutat și pe frontul din Peninsula Balcanică. Armata generalului Sarrail, care practic era blocată de ani la Salonic, înainta și depășea liniile armatei bulgare. În România, la 24 octombrie/6 noiem­brie 1918, Guvernul Alexandru Marghiloman își dădea demisia. I-a urmat un Executiv condus de generalul Constantin Coandă, care proclama remobilizarea armatei române și la 28 octombrie/10 noiembrie 1918, România reintra în război. După numai o zi, războiul lua sfârșit în Europa Occidentală. În partea de răsărit a continentului nostru, după armistiţiul de la Belgrad, la 31 octombrie/13 noiembrie 1918, operaţiunile militare au mai continuat cu intermitenţe pe teritoriul Ungariei.

Steagul Romaniei si Istoria lui

 TRICOLORUL

Tricolorul, rosu, galben si albastru, a fost folosit pentru prima data in aceasta forma de revolutionarii de la 1848. Pe data de 14/26 iunie 1848 guvernul provizoriu din Tara Romaneasca a stabilit prin primul sau decret ca steagul national va avea cele trei culori si deviza “Dreptate, fratie”.Chiar daca Revolutia a fost invinsa pe moment, tricolorul a intrat in constiinta romanilor si a ramas ca steag national cu mici modificari pana acum, iar din 26 iunie 1998 exista si sarbatoarea nationala “Ziua Drapelului National al Romaniei”.

Tricolorul ca simbol al natiunii romanesti a aparut la inceputul secolului al XIX-lea. Astfel, cele trei culori au fost prezente pe drapelului rascoalei lui Tudor Vladimirescu, in cadrul careia li se atribuie pentru prima oara semnificatia: "Libertate (albastrul cerului), Dreptate (galbenul ogoarelor), Fratie (rosul sangelui)". Tricolorul a fost adoptat mai intai in Tara Romaneasca, in 1834 ca drapel de lupta, la initiativa domnitorul reformator Alexandru D. Ghica. Acest model era un „steag cu fata rosie, albastra si galbena", dar in scurt timp ordinea culorilor a fost schimbata, astfel incat galbenul sa apara in centru.

In 1848, steagul adoptat de catre revolutionari ca drapel al Tarii Romanesti a fost tricolorul albastru-galben-rosu, cu albastrul sus, conform semnificatiei „Libertate, Dreptate, Fratie". Acest tricolor a aparut de asemenea in Moldova, in Ardeal si la Paris, unde a fost arborat de catre studentii romani "ca semn al unirii moldovenilor cu muntenii".

In Tara Romaneasca, decretul nr. 1 din 14/26 iunie 1848 al Guvernului provizoriu mentiona ca „Steagul National va avea trei culori: albastru, galben, rosu", dispuse pe orizontala, urmand ca deviza scrisa pe flamuri sa fie „DPEПTATE ФPЪЦIE" - „Dreptate, Fratie". Primele steaguri au fost sfintite la 15/27 iunie 1848, fiind destinate Garzii Nationale.

Totusi, decretul nr. 252 din 13/25 iulie 1848, motivat prin faptul ca „nu s-a inteles cum trebuiesc facute stindardele nationale", definea steagul ca avand culorile dispuse pe verticala, posibil sub influenta modelului francez. Nuantele erau „albastru inchis, galben deschis si rosu carmin". In ceea ce priveste ordinea, „langa lemn vine albastru, apoi galben si apoi rosu falfaind".

Citate despre Patrie de Grigore Vieru

  Citate despre Patrie de  Grigore Vieru

"Patria este un copil: dacă uiţi de ea, poate să plece de acasă." de Grigore Vieru

"Este nedrept să înveţi copilul cum să moară pentru patrie, înainte de a-l învăţa cum să trăiască pentru ea." citat din Grigore Vieru

"Îţi trădezi oare patria zburând mai sus de gloanţe?! " Grigore Vieru

"Limba este focul veghetor al Patriei, suflarea ei caldă, sănătatea ei liber ziditoare de frumos. Limba este frumuseţea activă a patriei." de Grigore Vieru

Grigore Vieru (n. 14 februarie 1935, satul Pererîta, fostul județ Hotin, România - d. 18 ianuarie 2009, Chișinău) a fost un poet român din Republica Moldova

Recomandari : 

Citate, Cugetari si Aforisme despre Patrie 

Citate Patriotice / Citate despre Romania

Citate despre patrie de Napoleon Bonaparte

 

Citate Patriotice / Citate despre Romania

Citate despre Romania , Citate despre Tara, citate Patriotice, aforisme si cugetari

“Mai presus de tihna noastră stă datoria sfântă de a apăra fiinţa şi neatârnarea ţării noastre” - Ştefan cel Mare

“Eu mor pentru naţiune!” - Horea

“Unicul dor al vieţii mele e să-mi văd naţiunea mea fericită, pentru care după puteri am şi lucrat până acuma.” - Avram Iancu

“Să ştie dar tiranii că nu vor mai putea pune graniţa între români şi români” - Constantin Romanu

“Ne vom salva doar revenind la românism şi realizând reîntregirea neamului românesc” - Gheorghe Ghimpu

“Eu, fraţilor, sunt român şi, ca român, mă simt ferice de a muri pentru ţara mea” - Gheorghe Magheru

“Dacă visul unora a fost ori este să ajungă in Cosmos, eu viaţa întreagă am visat să trec Prutul!” Grigore Vieru

"Patriotismul nu este numai iubirea pământului în care te-ai născut ci, mai ales, iubirea trecutului, fără de care nu există iubire de ţară." M. Eminescu

„Noi, românii, suntem o lume în care, dacă nu se face ori nu se gândeşte prea mult, ne putem mândri că cel puţin se discută foarte mult.“ – I.L. Caragiale,